Dialog cu Cristina Popescu, câstigatoarea premiului special "Zarva" si "Revista noua" la concursul "Rosu Vertical"

A fost emotionant momentul în care ti-a fost acordat premiul?

A fost unul dintre cele mai emotionante momente din viata mea, având în vedere ca a fost al doilea premiu pe care l-am câstigat. Ma bucur ca am putut fi pe scena.

Ai mai participat la astfel de concursuri?

Da, am participat la concursul de proza "Raison" din Ploiesti, unde am luat locul III.

Când ti-ai descoperit aceasta înclinatie pentru literatura?

Mai degraba pot spune ca este o pasiune. Cautam un mod de descarcare psihica si nu prin vicii. Simteam în mine o iubire interioara pe care trebuia sa o exteriorizez.

Ce înseamna pentru tine literatura?

Literatura e o pasiune si nu un mod de existenta. Literatura te duce într-un timp nedefinit unde plutesti într-un spatiu virtual, unde nu exista limite.

Ce prozatori îti plac?

Îmi place foarte mult proza fantastica. Îmi plac Vasile Voiculescu si Mircea Eliade.

Te inspira ceea ce citesti?

Nu, pentru ca trebuie sa las la o parte ceea ce citesc atunci când scriu. Trebuie sa scrii din punctul tau de vedere, trebuie sa fii tu însuti.

Cum se împaca literatura cu regimul de la liceul militar unde esti eleva?

Literatura nu are legatura cu orele de curs. Scoala este scoala, iar literatura este o pasiune. Avem o revista a scolii - Cantemiristii - unde scriu toti din liceu.

Ce-ti place mai mult, poezia sau proza?

Am început cu poezia. Cum spunea si Nicolae Iorga, "De la poezie se trece la proza si niciodata invers". Îmi place mai mult proza. Proza contureaza ceea ce simti. În poezie nu exista personaje, exista doar un eu interior.