 |
De
curând, a (re)apãrut la Editura RAO, în conditii
tipografice deosebite, romanul "Jocul cu mãrgele de
sticlã". Autorul este Hermann Hesse, unul dintre cei
mai apreciati scriitori germani ai secolului al XX-lea. Dupã
ce a obtinut o apreciere internationalã cu romanul sãu
"Lupul de stepã", publicat si el de cãtre
Editura RAO, Hesse face în "Jocul cu mãrgele de
sticlã" unul dintre cele mai interesante si reusite
experimente literare ale ultimelor decenii ale mileniului trecut.
Romanul creeazã un univers fascinant. Lumea a renuntat la
valorile materiale obisnuite si a creat, undeva în Germania,
o provincie a Castaliei, în care singura realitate o constituie
spiritul. Fiecare locuitor al acestei lumi privilegiate, rupte parcã
de exteriorul lumii pe care o cunoastem cu totii, e preocupat de
cultivarea stiintelor si artelor, de cercetarea creatiilor spirituale
ale lumii. Muzica, matematica, filosofia sau fizica sunt aici mai
importante decât aurul, puterea sau plãcerea dupã
care aleargã lumea de dincolo de granitele Castaliei. Iar
cea mai importantã creatie a acestei utopii a spiritului
o reprezintã jocul cu mãrgele de sticlã, o
disciplinã care combinã întreaga creatie spiritualã
a omenirii într-un joc gigantic care se bazeazã pe
conexiuni, teme si spiritualitate. Forma romanului este una de biografie.
Într-un fel, creatia lui Hesse poate fi numitã si roman
al devenirii, deoarece urmãreste destinul lui Josef Knecht
din copilãria acestuia pânã în momentul
mortii sale. Biograful Hesse ne dezvãluie, dincolo de actiunile
eroului si de interactiunea sa cu lumea deosebitã a Castaliei,
tot ceea ce se petrece în sufletul eroului.
Acesta este o fire transcendentã, care nu poate sã
accepte realitatea din jur si simte mereu nevoia sã depãseascã
conditia în care se aflã. Si fiecare nou pas în
viatã, care îi aduce o nouã sigurantã
si o nouã mãsurã a propriei sale personalitãti,
îi induce în acelasi timp o nouã dorintã
de a merge mai departe, de a depãsi noile limite care i-au
fost impuse, de a gãsi o sigurantã superioarã.
Si, astfel, elevul modest ajunge elev de elitã, jucãtor
cu mãrgele de sticlã, repetitor si apoi chiar magister
ludi sub numele de Josephus III, pentru ca, în final, sã
treacã dincolo de lumea care i se pãrea prea limitatã
a Castaliei spre realitatea lumii noastre, unde avea sã si
moarã, trecând în eternitate si în legendã.
Romanul este si o luptã între douã lumi. Lumea
purã a Castaliei, din care este eliminat orice instinct si
cãreia îi este strãinã orice violentã,
este o lume a spiritului, a gândirii si a meditatiei purificatoare.
O lume a jocului fragil si totusi atât de profund cu mãrgele
de sticlã. Ei i se opune lumea exterioarã, lumea în
care si noi trãim, lumea dezamãgirii si luptei continue,
lumea durerii si a dorintelor exclusiv materiale. Sub diverse forme,
aceste lumi se ciocnesc pe tot parcursul romanului, iar eroul si,
prin el, autorul, se întreabã care dintre ele este
lumea cea adevãratã, care dintre ele poate sã
multumeascã sufletul omului. Este grãitoare, în
acest sens, alegerea finalã a lui Josef Knecht. Si totusi,
disputa dintre materie si spirit pare sã rãmânã
si în mintea lui Hesse fãrã un rãspuns
definitiv.
Complexitatea romanului este mult mai mare. Personajele sunt deosebit
de fin creionate, adevãrate idei întruchipate în
trupuri de om, iar meditatiile lui Josef Knecht sunt meditatiile
oricãrui om de spirit care reflecteazã la lumea pe
care o trãieste si la întrebãrile fundamentale
ale vietii. Romanul este captivant prin lumea pe care o creioneazã
si prin puterea narativã a lui Hesse. De aceea meritã
sã îl cumpãrati si sã îl cititi
(dacã n-ati fãcut-o deja!), chiar dacã pretul
poate sã descurajeze pe amatorii de lecturã adevãratã.
Andrei
DUMITRESCU
|