1.Credeti ca exista un "spirit câmpinean"?

2.Care sunt, în opinia dvs., cele mai importante cinci momente ale spiritualitatii câmpinene?

Raspund: Constantin Trandafir, Viorel Cernica, Silviu Dan Cratochvil, Emanoil Toma

Constantin Trandafir:
1. Prin extindere, exista un tip specific de spiritualitate care apartine unei anumite zone. E ceea ce se numeste "genius loci" (geniul - spiritul locului). În acest sens, bineînteles ca exista, cum spuneti, un "spirit câmpinean". E greu de caracterizat în coordonate stricte si foarte pe scurt. Oricum, fortând lucrurile, sa admitem ca "spiritul câmpinean" apartine, contextual, celui valah-muntean, vivace, întreprinzator, acuzat de ceva superficialitate, chiar si în politica unde se manifesta cel mai energic; preponderent jovial, predispus oarecum spre solemnitati sincere ori bine ticluite, cu predispozitii superlativiste, adica, altfel spus, cu un spirit critic diminuat. Câmpineanul este, prin natura, un apolinic si extrem de prietenos, de o curiozitate aproape frivola, colocvial si confratern. Câmpineanul se arata, de pilda, tare intrigat daca nu-l cunosti pe domnul Cutare, care îndeplineste functia cutare, e vecin cu X, var primar cu Y etc., etc. "Spiritul câmpinean" se mândreste cu "intelectualitatea" câmpineana (cica se afla foarte multi intelectuali pe metru patrat), dar acest numar (amplificat) este, de fapt, o cantitate obisnuita, nu mai mica sau mai mare decât în alte locuri.
2. De ce numai cinci? Dar, hai sa respectam, iarasi, regula jocului. Un prim moment al spiritualitatii câmpinene este cel de la întemeierea orasului pâna în secolul al XIX-lea, inclusiv. A fost mai mult un timp al constituirii si al definirii identitatii, mai putin spiritual în acceptia proprie a cuvântului, si mai mult existential, socio-economic. Câmpina si-a descoperit petrolul subteran, apele termale si soarele mai luminos decât oriunde în spatiul carpato-danubiano-pontic. Al doilea moment a fost acela, cu deosebire fast, când pe platoul însorit al Câmpinei au poposit oameni de înalta spiritualitate: B.P. Hasdeu, N. Grigorescu, Dr. C.I.Istrati etc. Pe vremea aceea veneau pe aici Alecsandri, Bolliac, Ion Ghica, I.L. Caragiale, George Cosbuc, Alexandru Vlahuta, Delavrancea etc. În al treilea rând, tot un moment plenar a fost cel din perioada interbelica, poate timpul de vârf al spiritualitatii câmpinene: Geo Bogza, Al.Tudor-Miu, Constantin Stelian, Simion Stolnicu, Eugen Jebeleanu. Cu publicatia URMUZ, se poate spune hotarât ca avangardismul românesc s-a consolidat la Câmpina. Este o etapa sincrona cu întreaga spiritualitate româneasca si… europeana. Al patrulea moment este cel din perioada comunista, când spiritul câmpinean, în esenta lui, nu a putut fi strivit, cu toata greutatea cenzurii si în ciuda draconicului dirijism. Si, în fine, al cincilea moment în cronologia acestei "spiritualitati" se edifica astazi, în libertate, cu publicatii, televiziune, radio, autori de carti mai mult sau deloc sponsorizate, un volum despre "prezente spirituale câmpinene", permanentizarea Concursului de creatie "Rosu Vertical", dar si o Antologie a poeziei câmpinene de la origini pâna în prezent, de mult alcatuita, de mult platita si înca needitata, doar o singura librarie de carti, plus o taraba, cu cititori din ce în ce mai putini, care tind sa egaleze degetele de la doua mâini. Deocamdata, spiritualitatea câmpineana pare sa se sufoce sub apasarea politicianismului de tranzitie, afacerismului abject, imposturii care genereaza incultura agresiva. Sunt, totusi, forte care vor reusi, negresit, sa stopeze expansiunea valului ucigas de spiritualitate.

Viorel Cernica:
1. Exista un aer curat câmpinean, o atmosfera umana elevata, care au atras, în timp, câteva spirite solitare. Câmpina nu pare a fi un mediu optim pentru un spirit transindividual, pentru proiecte si ideologii culturale cu valoare non-locala sau pentru "avangarde" fel de fel. Singurul proiect cultural câmpinean care ar fi putut râvni la un astfel de statut, revista de nuanta avangardista "Urmuz", l-a avut drept realizator pe Geo Bogza, scriitor convins ca "provincia omoara".
Exista, de asemenea, un spirit conventional câmpinean, potrivit pretentiilor culturale medii, proprii unei comunitati civilizate, si amabil, chiar binevoitor, cu încercarile izolate de spargere a "canonului provincial".
2. Cred ca putem vorbi despre o istorie destinala a comunitatii câmpinene, alcatuita din momente culturale ce nu se gasesc în alta parte si în lipsa carora Câmpina ar fi cu totul altfel. Iata astfel de momente. Primele doua, în ordine istorica, sunt reprezentate de stabilirea, aici, a lui B.P. Hasdeu si a lui N. Grigorescu. Alt moment ar fi împamântenirea, în perioada interbelica, a unei multimi de "specialisti în petrol", împreuna cu familiile lor. Oameni cu carte, acestia au potentat cultural viata câmpineana. Semnificativa în aceasta istorie destinala ar fi, cred, o prejudecata nobila pentru câmpineni, cu circulatie larga în anii '70-'80, referitoare la concentratia mare de intelectuali din aceasta urbe. Este vorba despre o chestiune statistica. Dar o consecinta a acestei prejudecati, anume orgoliul câmpinenilor, a luat chip cultural. Iata-l si pe-al cincilea moment: ultimele zile ale lui decembrie 1989, primele zile ale revolutiei, când oamenii de cultura ai Câmpinei au uitat de singuratatea lor si de rivalitatile dintre ei si si-au asumat, împreuna, o misiune culturala: editarea unei reviste - "Evenimentul social si artistic" - în raza careia se afla si astazi viata culturala câmpineana.

Silviu Dan Cratochvil:
1. (Întrebarea este incitanta. Ea poate stimula multe discutii, multe raspunsuri) Da! Dupa opinia mea, el s-a format, cred, în perioada anilor exploatarii moderne a petrolului. Cum? Prezenta a sute de oameni de nationalitate germana, engleza, olandeza, poloneza ori franceza în viata unui oras de 10-13.000 locuitori, cu o pregatire superioara, civilizati, culti, sportivi, au influentat în mod benefic pe localnici. În multe case se vorbea engleza, franceza ori germana, ca si pe strada, de altfel.
Câmpinenii au avut multe de învatat de la acestia, ei le-au devenit model. Astfels ca s-a creat un sentiment de mândrie în constiinta lor, ca apartin unei societati alese, elevate. Consider ca se formase "un spirit al cetatii" de care se tot vorbeste.
Din punctul meu de vedere, vorbind la figurat, însasi "terasa Câmpina" pe care este asezata localitatea, mult mai ridicata decât relieful înconjurator, poate fi asemuita cu o fortificatie si poate ca a contribuit la formarea acestui spirit câmpinean.
Câmpina, în anii interbelici, ducea o viata dupa model occidental, în special petrolistii. Servicii bune, bine retribuite, magazine bine aprovizionate, teatre (veneau aproape saptamânal trupe de la Bucuresti ori din alte orase), concerte, filme, se facea sport.
Azi, cred, s-a diminuat mult acest spirit al cetatii. De aceea, consider ca tineretul trebuie sa-si cunoasca trecutul, radacinile, trecut de care ei pot fi mândri. Acest spirit poate fi refacut încetul cu încetul.
2. a) Însasi atestarea documentara a localitatii - acest adevarat act de nastere din 1503, consider ca ne creeaza celor de azi un sentiment de mândrie ca apartinem unei cetati vechi de 500 de ani. b) prezenta bisericii ortodoxe, atestata aici înca din 1640, ca si a celei catolice, la sfârsitul secolului XIX, alaturi de cea evanghelica si ceas mozaica dovedesc ca pe aceste locuri, de-a lungul anilor, s-a dezvoltat o comunitate plina de respect reciproc, de toleranta. Nu s-au semnalat în istoria localitatii frictiuni între nationalitati, cu toate ca au existat incitari. c) prezenta în viata orasului a celor trei mari spirite de talie nationala si chiar mai mult: Grigorescu, Hasdeu si Istrati. d) existenta celor doua case memoriale Hasdeu si Grigorescu. e) întemeierea liceelor teoretice D.B. Stirbey (în 1919) si Iulia Hasdeu (în 1923) pe portile carora au iesit generatii de absolventi ce au facut cinste orasului, ca si tarii, în diferite locuri în lume. f) prezenta Institutului de Cercetari în Petrol, prin oamenii de valoare pe care i-a avut si îi are, a contribuit la formarea spiritului local.

Emanoil Toma:
1.Da! Spiritul câmpinean e întruchipat în toti oamenii de cultura ai orasului. Ma bucur ca printre ei, profesorul Togan a inclus si numele meu. (în "Prezente spirituale câmpinene").
2.Hasdeu, Istrati, Grigorescu, profesorii Balu si Trandafir, si, bineînteles, Emanoil Toma.