ARHIVA
Revistã de culturã
supliment al revistei ZARVA
Câmpina - ROMÂNIA

contact: dochia@starpulse.com

 

 

 

 

 

 

 

sus

EDITORIAL

Magia lecturii. Apare destul de des prin reviste deplângerea reducerii interesului pentru lectura la vârstele tinere si nu doar. Este o realitate incontestabila, dar nu trebuie deplânsa, ci constatata si analizata fara prejudecati. (continuare)

Despre initiative. Un esec previzibil? Cine râde la urma, râde mai bine, zice un proverb arhicunoscut. Chiar daca râde mânzeste. Sau îsi exprima bucuria în genul: "superba catastrofa", precum un personaj din celebra comedie Titanic Vals a lui Tudor Musatescu. Se vor bucura unii la acest sfârsit de an de esecul, probabil, al unei initiative de o frumusete precum aceea a unui vis de dragoste. Sau, cum ar zice poetul, "atât de frumoasa de parca mâine ar muri". (continuare)

Parte de carte. Iertata îmi fie preluarea titlului unei excelente emisiuni de televiziune pe care n-ar trebui s-o ocolim, daca ceva din setea noastra de cultura mai dainuie înca. Dar în aceasta sintagma, extrasa din întelepciunea româneasca ("ai carte, ai parte"), se regaseste si initiativa de a relua celebra colectie "Biblioteca pentru toti". (continuare)

Scriitori oaspeti ai Câmpinei marturisesc: Nicolae BREBAN, Fanus NEAGU, Jan LENCO, Ioan Mihai COCHINESCU (continuare)

Ce e postmodernistul si ce vrea el? Postmodernitate - postmodernism, globalizare-globalism, multiculturalitate-multiculturalism sunt termeni care au pãrut a fi modã, dar au ajuns a intra în lexicul principal al unui anumit tip de discurs despre actualitate, mai mult sau mai putin speculativ. Firesc, încercarea de conceptualizare s-a regãsit (prea) repede locuind într-o rozã a vânturilor aflatã în rotatie perpetuã, indicând mereu alte orizonturi, dacã nu permanent aceleasi orizont indefinit. (continuare)

Despre enclavele culturale. Discutia despre preeminenta obiectului asupra subiectului ori invers a consumat mult timp si multe pagini scrise, argumentul cel mai spectaculos pãrându-mi-se acela care pleacã de la cuvintele biblice «la început a fost cuvântul», prezent în teoria limbajului (H. Wald), de la care se poate ajunge la afirmatia exclusivistã «existã doar ceea ce numim». Înclin, eu însumi, spre a accepta cã nu putem da nume decât la ceea ce existã – materie, fenomen, inventie, idee – acceptând chiar si concomitenta. De aceea, atunci când s-a vorbit (scris) despre «enclavizarea culturalã», a trebuit sã înteleg cã termenul viza o situatie a prezentului care cursese, nu demult, în trecut ori un pericol iminent ce plutea asupra stãrii actuale. (continuare)