contact: dochia@starpulse.com

sus

ESEU

Divertismentul ca întruchipare a suferintei. (Viorel Cernica) Am privit divertismentul cu ochii celui care, certat cu lumea, tine sa aiba pareri opuse fata de cele lumesti. Pentru ca am vazut prea multa acceptare a divertismentului si o necontenita rafinare a formelor sale publice, mi-am zis ca el exprima slabiciunea omeneasca. M-am înselat. Divertismentul nu este atât o forma a pierderii de sine care provoaca sleirea firii omenesti, cât o încercare a omului de a se regasi, uitând de sine, printr-o miscare disperata de a refuza suferinta, dobândind-o. (continuare)

Divertismentul ca necesitate a uitarii. (Andrei Dumitrescu) Acum mai bine de sapte decenii, fizicianul si filosoful Albert Einstein a spus ca în timp ce populatia Pamântului creste, cantitatea de inteligenta ramâne constanta, justificând astfel decaderea intelectuala a individului uman mediu al începutului de secol XX. Tot astfel putem spune, parafrazând, ca, pe masura ce actiunile de divertisment devin mai variate si mai prezente, valoarea divertismentului în sine scade tot mai mult. Vom vedea mai târziu despre ce valoare este vorba. (continuare)

Despre administrator. (Viorel Cernica) De curând, cineva se plângea ca nu mai suporta zgomotul propriei sale vieti; parca ar fi un motor, viata aceasta, un motor zgomotos si neeconomic; si, pe deasupra, trândav, caci niciodata nu ofera ceea ce-i cerem. Si asa-i la toti, nu doar la mine, spuse el. Câta agitatie în jurul nostru! se mira unii. Sunt excedat de treburi si stresat, nu mai pot trai astfel! spune cineva, alaturi. Altii se-ntreba uimiti daca agitatia din jur i-a cuprins pe toti sau mai exista înca, ici, colo, insule de liniste, oameni la locul lor. Ati întâlnit, dragi cititori, de curând, oameni altfel? Daca da, înseamna ca dumneavoastra însiva nu sunteti ai zilei, adica sunteti altfel. Bucurati-va! (continuare)

Întâlnire cu orasul. (Viorel Cernica) Din departare, talia paduroasa a locului si asezarea nelinistita a cetii pareau ca rastoarna ordinea privirii, care lasa sa-i scape imagine dupa imagine. Peisajul este un pretext, ca atare, un început al sensibilitatii. Aceasta vaga expresie a frumusetii, care este peisajul Câmpinei strecurat în ochii privitorului din departare, este ca o rasuflare scapata, fara voie în ton; o rasuflare rastignita si camuflata asemenea esecului în ochii uimiti ai celui ce abia începe viata. (continuare)

Zeul, bulgarii de pamânt si umbra tânarului ratacit (Viorel Cernica) Exista un orgoliu al omului de cultura legat direct de excelenta muncii sale; un orgoliu al diferentei lui fata de toti ceilalti care fac altceva. Uneori acest orgoliu al diferentei, trait de cei mai vizibili în spatiul public, îi vizeaza chiar pe confrati, anume pe aceia care nu sunt în ton cu un anume "gust" (ei îi spun "canon") socotit masura a valorii sau regula universala. Pledoaria acestora pentru diferenta, strigata sau surdinizata, este mai patimasa decât aceea pentru excelenta "muncii culturale". (continuare)

Despre istoria cãlâie (Viorel Cernica) Demult, pe la începutul erei crestine, un Sfânt Pãrinte nãscut în Nordul Africii, dar trãitor, o vreme, în Cetatea Romei, îi mângâia, de la distantã, pe romanii jefuiti si necinstiti de gotii lui Alaric (în anul 410, acestia au cucerit Roma si au jefuit-o timp de trei zile), spunându-le cã nenorocirile istoriei sunt supradimensionate de oameni, de cei care le trãiesc. În fond, ce înseamnã suferinta romanilor de-atunci sau din alte împrejurãri ale istoriei, sustinea Augustin, pe lângã Calvar? Istoria nu este decât un interludiu al vietii vesnice, pentru cei alesi de Dumnezeu, iar pentru ceilalti, cu mult mai multi decât cei alesi, doar un loc ce le confirmã, într-un fel, lipsa salvãrii.